Pacientul şi medicul lui: drepturi şi obligaţii

Între pacient şi medicul său de familie se stabileşte o relaţie de parteneriat de tip “contract mutual”, fiecare având fa ţă de partenerul său drepturi şi obligaţii.

» Drepturile pacientilor în raport cu medicul de familie:

› Dreptul de a-şi alege liber medicul de familie şi de a-şi putea schimba medicul de familie. Schimbarea medicului de familie este un act unilateral şi nu necesită aprobarea medicului de la care se pleacă sau a vreunei autorităţi. Nu este permis nici unui angajator să facă presiuni asupra angajaţilor cu privire la înscrierea lor pe lista unui anumit medic de familie (de exemplu pe motive de tip “firma noastră este arondata la…”)

› Dreptul la informare: Pacienţii au dreptul de a fi informaţi într-un limbaj inteligibil asupra stării lor de sănătate, asupra tratamentului şi a eventualelor alternative terapeutice (inclusiv asupra alternativei de a nu trata), asupra gradului de risc al investigaţiilor şi manevrelor medico-chirurgicale.

› Dreptul la gratuitatea actelor medicale care fac parte din “pachetul asigurat” cum ar fi: consultaţii la cabinet, primirea de reţete compensate sau, după caz, gratuite, vaccinările obligatorii, primirea de bilete de trimitere sau de internare. Medicul nu poate pretinde anumite tarife pentru astfel de acte medicale.

» Obligaţii ale pacienţilor în raport cu medicul lor de familie:

› Obligaţia de a se prezenta la consultul anual care are rol profilactic (= caută sa prevină apariţia sau agravarea bolilor) precum şi la vaccinari în cadrul campaniilor de vaccinare obligatorie.

› Obligaţia de a-şi anunţa medicul de familie când: s-au înscris la un alt medic de familie; un alt medic le-a prescris un anumit tratament sau o investigaţie, au apărut modificări în starea de sănătate sau în datele personale (de exemplu schimbarea numărului de telefon !)

› Suplimentar faţă de cele de mai sus, la cabinetul nostru există obligativitatea programării pacienţilor pentru consult medical sau pentru ORICE act medical. Programarea se poate face telefonic folosind numărul de telefonie fixă (324 45 60). Telefonul mobil al doctorului dv se foloseste NUMAI în situaţii de urgenţă deosebită. În cazul în care nu puteţi veni la data şi ora programată sunteţi rugat(ă) să daţi telefon cât mai din timp pentru anularea programării (altfel imaginaţi-vă că doctorul care vă aşteaptă va desena cerculeţe pe hârtie timp de 30 de minute).

» Drepturile medicului de familie în raport cu pacientul său:

› Dreptul de a exclude pacienţi de pe lista sa de capitaţie pentru motive bine întemeiate (de exemplu: lipsa de civilitate în relaţia medic-pacient, nerespectarea în mod repetat a programării, nerespectarea tratamentului prescris sau a investigaţiilor cerute; restrângerea activitaţii cabinetului). Excluderea se realizează prin scrisoare înregistrată (de tip preaviz de 30 de zile). La cabinetul nostru nu am avut asemenea cazuri până în prezent.

› Dreptul de a refuza cererea pacientului de a i se prescrie anumite tratamente, de a primi anumite trimiteri, de a se face anumite investigaţii, de a se elibera alte acte medicale (adeverinţe, concedii etc), atunci când există motive medicale sau de conştiinţă pentru acest refuz (o situaţie des întâlnita este cererea pacientului de a primi o reţetă cu un anumit medicament pe motiv ca aşa a citit în revista As, pe Internet, aşa i-a recomandat cardiologul, psihiatrul sau vecinul care e veterinar).

» Obligaţiile medicului de familie faţă de pacient:

› Obligaţia de confidenţialitate: Orice fel de detaliu referitor la pacienţi este considerat secret de serviciu şi nu poate fi divulgat.În practică abaterea de la acest principiu se produce mai des când între medic şi firma sau instituţia la care lucrează pacientul există înţelegeri de tip “spuneţi angajaţilor să se înscrie la noi, iar noi vă spunem care pacient suferă cu capul şi care pacientă e gravida”. Nu există astfel de înţelegeri între cabinetul nostru şi vreun angajator, înţelegeri pe care le considerăm imorale.

› Obligaţia de a prescrie tratamentele sau investigaţiile pe care le consideră cele mai adecvate interesului pacientului. Este principiul “bona fidae”. Probleme de acest tip pot apărea atunci când medicul are o înţelegere de comision cu anumiţi furnizori de medicamente sau de investigaţii – fenomen aflat la limita eticii, dar care cunoaşte o mare răspândire în lumea medicală.