Tendinţe ameninţătoare în dezvoltarea medicinei de familie.

În ultimii ani se conturează anumite tendinţe (ameninţări) în politicile sanitare care, dacă nu vor fi contracarate adecvat, vor întuneca viitorul profesiei medicale şi vor zdruncina legătura medic-pacient. Ameninţările pe care le-am numit “A” şi “B” vin din partea factorului politic, iar ameninţările de tip “C” vin din partea unor lideri de opinie ai lumii medicale.

Ameninţarea A: Dezvoltarea exagerată a sistemului de asigurări de sănătate şi monopolizarea sa de către stat. Aceasta tendinţă se bazeaza pe o filozofie greşită, potrivit căreia sănătatea persoanelor nu ar fi o problemă a persoanelor, ci o problemă a statului. Teoretic orice om care munceşte, a muncit sau care acum învaţă, dar va munci este asigurat. Practic statul obligă pe oameni să plătească un impozit pe sănătate (de regulă de 13,5 % din venituri, adică enorm), bani care ajung într-o oală comună numită “bugetul consolidat al Statului”. Nu este vorba de un adevărat sistem de asigurări aşezat pe principii economice, ci de o impozitare mascată sub demagogia “interesului general al societaţii”. Nimeni nu primeşte vreo poliţă în care să se specifice care este riscul asigurat, care sunt limitele şi excluderile. Este de subliniat că din banii pe care pacienţii şi angajatorii lor sunt siliţi să-i plătească statului, la doctorul lor de familie ajung 2 RON (doi lei) pe lună, bani din care medicul trebuie să platească electricitatea, întreţinerea, asistenta, impozitele, formularele, etc. Consecinţa acestui sistem este că medici din ce în ce mai săraci tratează pacienţi care plătesc din ce în ce mai mult pentru servicii medicale. Ei se uită pe fereastra cabinetului şi văd o clădire din ce în ce mai înaltă: este sediul  Casei de Asigurari.

Ameninţarea B: inflaţia legislativă în domeniul sănătăţii. Aceasta este o expresie a unei tendinţe generale de exces de juridizare în toate domeniile sferei private. Legile sunt tot mai multe, mai stufoase, mai greu de cunoscut şi de priceput. Se schimbă tot mai des. Consecinţa este că apar tot mai multe organisme de conducere, de coordonare, de control, care la rândul lor trebuie să aibă activitate ca să-şi justifice existenţa, într-o spirală vicioasă. Doctorii de familie de acum 100 de ani se ocupau cu sănătatea pacienţilor lor. Noi, cei de acum, ne ocupăm de completarea unor acte, registre, hârtii şi “situaţii”, deoarece, în cazul unui control nu este important ceea ce ai făcut, ci ceea ce ai scris. O altă consecinţă a excesului de juridizare o reprezintă denaturarea raporturilor umane dintre pacient şi doctor: ei nu se mai percep ca doi aliaţi aflaţi pe aceeaşi parte a baricadei, dincolo de care este suferinţa şi boala, ci ca două părţi contractuale între care există posibilitatea unui litigiu, trebuind să fie atenţi să se conformeze anumitor practici administrative prestabilite.

Ameninţarea C: Subminarea medicinei ca artă. “Medicina bazată pe dovezi” este un concept relativ nou, potrivit căruia orice diagnostic trebuie dovedit de anumite aparate. La prima vedere, poate că sună bine. Trebuie ştiut că iniţial, acest concept a apărut în SUA ca o reacţie a medicilor hărţuiţi de avocaţi. S-au alcătuit “ghiduri de practică” al căror ideal (neatins) este de a prevedea soluţiile de urmat pentru fiecare situaţie în parte, ghiduri la care medicii trebuie sa se conformeze, deoarece în caz de litigiu nu este esenţial dacă pacientul a murit, ci dacă medicul s-a conformat ghidului de practică. Aceste ghiduri (elaborate de “autorităţi ştiinţifice” potrivit unor interese adesea impure) au urâţit arta medicinii şi au încurajat iresponsabilitatea medicală. Potrivit acestui concept icterul nu mai înseamnă îngălbenirea pielii, ci creşterea bilirubinei peste 1,2 mg %. Poate că în următorii 10 ani ameţeala nu va mai însemna senzaţia aceea de a cădea, ci va trebui fiecare pacient mai întâi vopsit, apoi pus într-o centrifugă, turat 38 de secunde la 150 rotaţii / minut, apoi eliberat din centrifugă: se va măsura aria vopselei de pe podea şi se va compara cu rezultate standardizate pentru vârsta şi sexul respectiv. Fiecare medic de familie va trebui să-şi cumpere centrifuga umană de la  furnizorul acreditat “Videanu Medical Endowment SRL”, punând noua cheltuială “pe costuri”. Nici un secret că în final aceste costuri vor fi suportate de asiguraţi, deoarece actualul nivel al impozitului pe sănătate va deveni insuficient.